Cor.idor poeţii au mereu cuvintele la ei bileţele cu care poţi trece dincolo neîntrebateu stau în faţa unei uşi şi mă rog să nu fie nimeni înăuntrupentru un timp îmi aduc aminte ce ar trebui să spunşi de ce adorm, mă trezesc după câteva minutecineva murmurăam crezut că eşti mortam crezut că nu locuieşte nimeni aiciîţi fac un ceai aşa cum îţi place ţiecu mult zahăr şi puţină lămâiepisica mea, Lil, nu suportă străinii nu văd să aib
ce bine ca nu ne stie nimeni ce bine că nu ne știe nimeninoapte bună noapteviorile tale îmi şuieră refuz sa mai înțeleg vorbele lordirijor pe pământul acela nou unde nu ne vom mai rătăci numele meu nu va ţipa numele tăuiar seara te vei întoarce teafără cu umerii râzândpentru că niciun pericol nu există în pădurilede după dealam o singură trompetă la care cânt pentru tinemă auzi de departe te bucuri tragand tot aerul înăuntruapari într-un final ai braţele pline de mere şi vreascuri ca
Nunta un alun şi o alună stau sub soare şi se-ngânăne căsătorim şi gatane căsătorim, nu-i vorbăaluna cu cap de cobrăpune planul pe hârtie şi-ntr-o săptămână-i cheamănecuvântători de seamăpăunul cu ochi albaştri cerbul, uliul, tigrul, lamamare tămbălău pe ţărmurimare tămbălău pe marepeştii mici se-mping de-asearăvor să vadă toţi minuneaiar balenele din gară cer să se-oprească furtunacu umbrele şi capace de sicrie peste
titlul e la tine ţin un fel de durere înlăuntrul pieptuluiun cocoş de mărimea mâinii mele stângisculptează pe cineva acoloun bărbat de vârstă mijlocie pe care n-am ştiut să-l cresc de unul singurde două zile îmi răsună în nări mai ales trosniturile luimă întreb ce minunăţie are să iasăcât avem să ne bucurăm şi eu şi cocoşulde o aşa ispravănopţile şi le petrece tot acolo bătând fără oprire durerea e încă vie dar cui îi pasăare
Atunci Eva a spus rupe fără gând de întoarcere gâtul păsării celei albastreşi las-o să zacă aşa sub ochii tăi /sub proprii ochi până la apusscoate ochii păsării celei albastre apoi pune-i să se vadă pe sinela final sileşte-i să-ţi povestească cu lux de amănunte ce au văzutcaută în stomacul păsării celei albastre/ n-ai să găseşti nimicdesfă-i aripile şi poartă-le cu tine preţ de câteva luniceva înăuntrul tău are să se schimbe pentru totdeauna