Putina odihna

Puţină odihnă
  
  
  
În faţa unei mânăstiri  
Se-aşează-n fiecare necuvant
Un fluture cu aripi mari ce stă
Să scrie-un jurământ
Netimpului uitat în pleoapele
Iubitei lui care nicicând
Nu pare să fi fost
Mai frumoasă.
  
În spinare se cară iubirile din anii trecuţi,  
(Pe rând, unele pe altele)
Iar tu m-ajuţi şi scoatem plăcintele cu mere  
Din cuptor.  
  
Mereu mi-ai părut o Eva în anii copilăriei,
Ce caută flori de nuc şi nuferi spre a intra
Pe ţărmul vânzătorilor
De zâmbete.
  
Oamenii sunt fericiţi,
Nebunii se bucură.